Ultima zi de facultate

Ieri am încheiat încă un capitol frumos din viața mea, acela de studentă ! Când m-am înscris la facultate, drumul nu părea deloc așa anevoios. Eram sigură ce vreau să fac și unde vreau să ajung. Dar primele alegeri, s-au dovedit a fi iluzorii și prima facultate s-a dovedit în scurt timp a fi nepotrivită, încet devenind o dezamagire. Deși am întâlnit și acolo câțiva oameni sclipitori, nu pot să spun nici azi că au trecut ușor acei trei ani de studiu sau că a fost o plăcere. Dimpotrivă! Am făcut sacrificii și mi-am irosit timpul, banii și nervii, locuind în chirie pentru a frecventa o facultate pe care nu o mai doream, care la 3 luni dupa începere a devenit o realitate tristă.

Totuși este o dezamagire pe care nu o regret deloc, pentru că dacă ar fi fost totul roz la Resurse Umane, nu m-aș mai fi înscris spontan și pe ultima 100 de metrii la Jurnalism. E amuzant oarecum pentru că chiar așa am făcut. Cu o seară înainte de ultima zi de înscriere, m-am decis să merg și am facut-o în cel mai potrivit moment din lume! Daca nu aveam acea sclipire de moment nu aș mai fi avut parte de atât de multe bucurii!

Facultatea de Jurnalism pentru mine a însemnat și va însemna una din cele mai frumoase perioade din viață. În timp ce la cealaltă facultate mă duceam cu groază, aici veneam ca la un refugiu. Abia așteptăm să mă întorc și să aflu ceva nou, să evadez în ceva ce îmi creea o deosebita plăcere! Dacă lipseam cateva ore aveam senzația că am pierdut atât de multe încât nu voiam să lipsesc. (deși știm cu toții că la un moment dat a fost ceva inevitabil)

Sunt convinsă că „Livada noastră” de pe Traian Blajovici va rămâne în amintirile fiecăruia dintre noi ca fiind „acasă”. Acolo am avut onoarea de a învăța de la niște profesori minunați, niște adevărați pedagogi ce ne-au învățat pe lângă cursuri, să fim oameni, să fim uniți și să muncim în echipă! Cred ca destinul ne-a dat-o și pe doamna indrumatoarea Simona Fer, care și-a depășit demult simplele atribuții de îndrumător, devenind mama noastră, profesoară și prietenă. O persoană radiantă care s-a implicat în „educarea noastră de toate zilele” și în viața noastră extra universitară făcându-ne să o iubim.

Iar acestea sunt doar câteva motive pentru care m-am bucurat să fiu studentă la Jurnalism! Aici a fost o plăcere să fiu înconjurată de oameni atât de frumoși! Niște colegi inteligenți, cu suflet frumos care s-au dovedit a fi și foarte buni prieteni. Toate cursurile împreună au fost o adevărată plăcere. Pot să spun că am fost binecuvântați să fim toți aproape pe aceeași lungine de undă, fiecare prin nebunia lui dând viața clipelor petrecute împreună. Cu voi m-am simțit ca într-o familie și m-am dus lejer la cursuri, inclusiv cu Miriam, care s-a simțit mereu în largul ei cu voi, exact ca și mine de altfel.

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru tot sprijinul! Ș tiu că în melancolia care ne-a cuprins pe toți azi, simt că deja îmi e dor de voi. Sper să reușiți toți în viață și să ne revedem sănătoși cât mai curând! (Poate la master,de ce nu?)

Pentru reușita de astăzi țin să îi mulțumesc și domnului profesor, cât și omului Florin Ardelean, care m-a îndrumat, sprijinit și ajutat mai mult decât toți ceilalți. Un profesor dedicat și un om minunat pe care îl respect și de la care am avut o grămadă de lecții de viață de învățat. Nu am să uit că a fost primul profesor care m-a primit cu tit cu copil la cursuri și că s-a plimbat jumatate din curs cu fetița în brațe de drag. N-am să uit ca nu trecea zi fără a ma întreba de Miriam și nicidecum ajutorul pe care mi l-a oferit oricând am avut nevoie! A fost o onoare să fiu la cursurile dumneavoastră și sper ca într-o zi, prin munca pe care am să o fac să va pot răsplăti încrederea pe care mi-ați acordat-o în toți acești trei ani!

Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc soțului meu și părinților mei că m-au susținut. Fără voi nu aș fi reușit să ajung aici! Știu că atunci când mi-a fost mie greu, v-a fost și vouă. În special când auzeam părerile neavenite și nesolicitate ale străinilor care îmi spuneau de ce fac facultatea în continuare dacă am un copil mic acasă. Persoane care în incapacitatea de a-și realiza propriile vise, încercau să mă determine să renunț și eu la ale mele, doar pentru ca Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un înger de copil în timpul facultății. Un copil care nu m-a tras în jos, ci m-a ambiționat și mai tare să îmi urmez calea. Nu spun ca a fost ușor, dar nici nu am să mă plâng pentru că dacă ai ambiție știu că poți să faci ceea ce îți place și după ce ai un copil.

Vă iubesc și vă mulțumesc pentru încrederea pe care ați avut-o chiar și atunci când eu nu credeam că mai pot să fac ceva pentru că ma temeam să nu greșesc și a doua oară înscriindu-mă la o a doua facultate. Ieri, s-a dovedit a fi cea mai bună decizie pe care am luat-o legata de studiile și visele mele! Nu pot sa descriu cât de mult îmi vor lispi cursurile și facultatea.

Sunt mândră că am fost studentă la cea mai faină facultate din toata Universitatea Oradea. Sunt mândră că am fost studentă la Jurnalism!

Amalia

12 gânduri despre “Ultima zi de facultate

  1. Zilele de facultate au fost pentru mine cele mai frumoase, am cele mai minunate amintiri. Imi amintesc cu drag si festivitatea, a fost un moment unic.
    Felicitari pentru absolvire, mult succes pe mai departe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s