În ce societate ați dori să trăiți?

Pornind de la agitația apărută odată cu alegerile parlamentare, am început să mă gândesc câte lucruri nu sunt ok in țara asta și cât ne spală televisiunea creierul. Pentru că știu din surse sigure că aceasta nu educă populația, ci doar o controlează. Astfel, mi-am scos la suprafață câteva dintre proiectele scrise pentru concursuri și am găsit acest eseu, participant și premiant al concursului organizat de Facultatea de Științe Socio-mane Oradea. Recitindu-l, mi-am dat seama că societatea, în cei doi ani de la acest concurs, a ramas aceeași. Și singurul fel în care aceasta se schimbă este în rău. Așadar am simțit nevoia să trag un semnal de alarmă și să-mi public eseul. Iar apoi să vă întreb: În ce societate ați dori să trăiți?

Aceasta este, probabil, una dintre cele mai controversate întrebări ale societății contemporane. O întrebare care, însă, nu ne va ajuta să ne împlinim visele, fără să știm în ce societate trăim în momentul de față. Este oare aceasta atât de mult în declin?
Societatea în care trăim este una asemănătoare cu cele precedente și totuși, foarte diferită de acestea; o societate plină de prejudecăți și nedreptate, poate chiar mai plină decât cele dinaintea ei; o societate în care deși există libertate, este una înlănțuită, controlată de mentalități potrivnice și idei egoiste; o societate în care primează puterea financiară și corupția, în locul dreptății sau a celei intelectuale; o societate controlată de frici și întrebări nerostite; o societate oarbă și lipsită de principii. O societate aproape inumană, condusă însăși de oameni. O societate a propriei noastre dezumanizări.
Aceasta este societatea în care trăim, iar omul, exponentul societăților de pretutindeni, este singurul responsabil pentru dezechilibrele lumii din ziua de azi, prin simplul său egoism, prin aroganță și nepăsare.
Omul – o ființă pe cât de interesantă, pe atât de plictisitoare, făcând zilnic același lucru, rămânând mereu neschimbat, în ciuda schimbării constante a protagoniștilor. Având un spirit de turmă uimitor, imitându-se toți asemenea maimuțelor care-și desfac hrana, aceste ființe, pierd mai mereu esențialul existenței lor. Jalnic, nu-i așa?

poze-societate1

Încă din prima clipă a vieții sale, și până în ultima, omul… se grăbește. Zilnic trece pe lângă aceeași florărie, dar fără să observe bobocii proaspăt înfloriți, ce așteaptă mângâiați de razele soarelui, să fie cumpărați pentru a înveselii tocmai încăperile oamenilor; prin același parc, însă, fără să remarce puiul de porumbel care, căzut din cuib, și-a frânt o aripă;…și tot așa trece și pe lângă semenii săi, fără să le observe suferința; la fel trece și pe lângă cei dragi, fără sa le înțeleagă bucuria, trăindu-și viața în continuă mișcare și ignoranță. Într-o fugă continuă după un timp ireversibil, omul, uită astfel să se bucure de darurile vieții. Preocupat de lucruri noi, acesta pierde din vedere adevăratele valori ale vieții, în unele cazuri pierzându-se și pe sine însuși. Astfel, acesta își pune toată viața o grămadă de întrebări, unele găsindu-și răspuns imediat, altele niciodată.
Însă, există două categorii de oameni: cei ce conduc și cei ce se lasă conduși. Asemeni animalelor din junglă, cei puternici devin regii acestei societăți, iar cei slabi suportă consecințele. Dar oare, e atât de corectă această lege a junglei de beton? Bineînțeles că nu. Totul este corect, atâta timp cât are relevanță pentru un grup de persoane, căci mereu vor exista persoane mai credibile și persoane mai naive decât altele, persoane mai impunătoare și persoane mai supuse. Dar, ceea ce face această lege nescrisă și mai greșită, este adevărata semnificație a puterii.
Atât în trecut, cât și în societatea din zilele noastre, puterea este implicit reprezentată și de o oarecare consistență financiară, lucru care ajută la nașterea corupției. Corupția este inevitabilul rezultat al lăcomiei, invidiei, ignoranței și al egoismului uman, care împletite cu patima banului și iluzia puterii supreme, creează victimelor sale ideea că sunt puternici și superiori celorlalți.
Corupția e ca o boală…deseori incurabilă, care îi afectează pe cei slabi, oferindu-le visul puterii. Aceștia tânjesc după ranguri și lucruri materiale, fiind capabili să treacă și peste cadavre ca să le obțină, totodată fiindu-le frică de faptul că ar putea fi cineva mai corupt decât ei. Corupția, la fel ca orgoliul, nu e altceva decât o distrugătoare de suflete ce sapă adânc în viața celor care o primesc; o altfel de dezumanizare, căci e una aleasă cu bună voie; o otravă făurită de diavoli pentru a-și crea marionete noi; o cheie ce deschide nu doar poarta lumii condusă de vicii, cât și un lanț uman al slăbiciunilor.

poze-societate11

Astfel, cei slabi se bucură de iluzia puterii și ajung regii acestei societăți, însă mereu pentru perioade scurte, iar cei cu adevărat puternici, ignoră și îndură, fiind considerați slabi.
Într-o societate în care puterea are un sens deformat, ajungem să ne întrebăm cine sunt de fapt cei slabi și cine sunt cei puternici? Auzisem zilele precedente că nimeni nu e incoruptibil în fața unei tentații pe măsură, lucru care la prima impresie pare adevărat, privit din toate punctele de vedere se dovedește a fi unul dintre cele mai false, deoarece omul are liberul arbitru de a distinge binele și răul. Totodată auzisem și că se vorbea despre libertatea de expresie, care de altfel, privită din toate punctele de vedere, exista doar in acte, în realitate încercându-se încă suprimarea voinței și a libertății umane. O societate ce se ghidează după principii inumane.
De aceea, societatea in care trăim este exact opusul celeia in care ar trebui. Deși pentru mulți dintre noi, aspirațiile la o societate mai bună, mai dreaptă și mai prosperă, sunt doar utopii, cu toții visăm la o societate mai bună câteodată. O societate în care fiecare să aibă dreptul de a-și exprima punctul de vedere, respectând totodată și părerile celorlalți; o societate în care fiecare să aibă dreptul de a fi ascultat, de a se face auzit fără să fie vreo personalitate celebră sau fără a recurge la extrem pentru a avea parte de puțină atenție; o societate în care grija pentru semenii noștri să nu fie ceva „înjositor”; o societate în care să nu ne temem de neajunsurile zilei de mâine; o societate în care să avem libertate cu tot cu responsabilități; o societate în care să dăm, dar și să primim respect. O societate în care să fim tratați, absolut toți, ca niște ființe umane. Aceasta e societatea în care ar trebui să trăim.
Și totuși, deși ar fi multe de spus și de schimbat la societatea actuală, acestea nu se vor întâmpla prea curând. În primul rând datorită mentalităților opuse ale oamenilor, care temându-se de necunoscut, temându-se de schimbare, își îmbrățișează strâns trecutul și prezentul, refuzând inconștient schimbarea în bine; o schimbare care ar face bine nu doar societății noastre, ci întregii omeniri.
Trebuie să fim conștienți că nu vom putea niciodată să schimbăm o societate întreagă. Asta ar fi imposibil pentru că acest lucru se realizează treptat, devenind un proces îndelungat, poate chiar istoric. Ar fii nu doar utopic, ci și dezastruos să gândim în acest fel. Totuși, am putea să salvăm societatea actuală, adunându-ne cot la cot și luptând pentru a ne susține ideile, înarmându-ne cu ambiție și răbdare.
Problema societății actuale nu e doar rata crescândă a corupției, ci și educația, mentalitatea și viziunea modestă asupra lumii. Astfel, cei corupți nu se vor mulțumi niciodată, vrând din ce în ce mai mult, fără a se gândi în ignoranța lor la cei mai puțin norocoși. Aceștia vor deveni din ce in ce mai lacomi, sfârșind prin a deveni aproape inumani și prin a-și ignora semenii sau chiar apropiații la nevoie, abandonându-si familiile în favoarea banilor. În timp ce, cei de o condiție mai modesta, se vor mulțumi cu puțin și își vor îmbrățișa soarta, fără să mai spere sau sa mai vrea să lupte pentru un loc mai bun în societate sau pentru o societate mai bună.
Așadar, am ajuns la concluzia că singura metoda de a schimba ceva, este aceea de a deveni un exemplu pentru semenii noștri, de a oferi ajutor fără să așteptăm nimic în schimb; de a arăta tuturor ce înseamnă să fii uman, ce înseamnă să nu uiți să fi recunoscător și in nici un caz, să nu uiți de unde ai plecat; de a arăta celor cu care interacționezi că ai cei șapte ani de acasă și că poți să-ți menții demnitatea în fața celor care încearcă fie sa te înjosească, fie să te atragă în cercul lor iluzoriu; de a arăta tuturor celor care pretind conținut, când ei sunt doar ambalaj, diferența dintre acestea două.
Societatea în care aș vrea să trăiesc, în care am vrea cu toții de fapt, este chiar aceasta. Doar ca noi oamenii, în ignoranța noastră nativă, nici nu observăm că a ajuns așa cum e, datorită nouă. Datorită pretențiilor din ce în ce mai ridicate, datorită standardelor tot mai ridicate de trai, datorită preocupării noastre din ce în ce mai obsedantă pentru tehnologie, și în final datorită negării trecutului și a originilor noastre.
Societatea nu este niciodată bună sau rea, caci ea este mereu rezultatul acțiunilor inconștiente și conștiente ale unui număr de persoane, a acțiunilor lor egoiste, iar apoi a complacerii acestora în mizeria creată chiar de ei, cu toții visând la un miracol, dar neavând nimeni curajul de a se ridica și a se impune. Când oamenii își vor schimba atitudinea, doar atunci se va schimba și societatea.

large

De aceea este necesar să gândim la rece. Sub nici un fel de influență. Pentru că NOI suntem societatea! Și orice schimbare începe de la propria noastră persoană.

Așa că tu, în ce societate ai vrea să trăiești?

Love, Amalia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s